
Transferurile între portofelele tale nu se impozitează. Dar trebuie să se vadă că sunt ale tale
Mutarea monedelor între conturile tale nu este înstrăinare, iar costul călătorește cu ele. Problema apare când cele două capete nu se leagă: unul arată a retragere, celălalt a depunere fără cost.
Îți muți 2 ETH de pe exchange în portofelul tău rece. N-ai vândut, n-ai cumpărat, n-ai schimbat nimic, ai mutat ceva dintr-un buzunar în altul.
Fiscal, asta nu e înstrăinare. Nu se impozitează, iar costul la care ai dobândit monedele călătorește cu ele: dacă ETH-ul te-a costat 6.000 de lei, tot 6.000 rămâne costul lui și după mutare.
Problema nu e regula. Problema e că mutarea trebuie să se vadă ca mutare.
Ce se întâmplă când capetele nu se leagă
Un transfer are două capete: o ieșire dintr-un loc și o intrare în altul. Dacă ai importat ambele locuri, cele două se recunosc și mutarea rămâne o mutare.
Dacă ai importat doar unul, se rupe în două lucruri diferite:
ieșirea singură arată a retragere din inventar;
intrarea singură arată a monedă apărută din senin, fără cost de achiziție.
Al doilea caz e cel care costă. O intrare pentru care nu există un cost documentat nu creează cost, pentru că achiziția reală trăiește pe un cont pe care nu l-ai importat niciodată. Monedele apar în evidență ca având „cost necunoscut": iar la vânzare, dacă nu completezi nimic, întreaga sumă arată a câștig.
De aici vine cea mai mare parte a impozitului umflat pe care îl vedem: nu din tranzacții greșite, ci din istoric incomplet.
Ce ai de făcut: importă toate conturile și portofelele, inclusiv pe cele pe care nu mai tranzacționezi. Costul unei monede vândute anul acesta poate veni dintr-o cumpărare de acum trei ani, pe o platformă pe care ai uitat-o.
Două lucruri transformă o ieșire în înstrăinare impozabilă
Nu orice ieșire e o mutare. Două situații scot monedele din patrimoniul tău la valoarea pieței:
Plata cu criptomonedă. Dacă dai monede pentru bunuri sau servicii, ai înstrăinat moneda. E același mecanism ca la NFT-ul cumpărat cu crypto: contează ce a plecat, nu ce ai primit.
Lichidarea garanției. În DeFi sau pe un exchange, o poziție lichidată chiar vinde monedele și stinge o datorie cu încasarea. Faptul că n-ai apăsat tu butonul nu schimbă ce s-a întâmplat cu ele. Lichidarea e înstrăinare, nu ieșire neutră.
A doua stătea, la noi, lângă cadou și pierdere, ca ieșire netaxabilă. Era greșit, și am corectat: la un cadou nu primești nimic în schimb; la o lichidare, da.
Ce rămâne netaxabil
Restul ieșirilor rămân fără impozit:
cadoul, monede trimise cuiva, fără contraprestație;
pierderea, chei pierdute, o platformă care s-a închis, un transfer greșit;
trimiterea către un portofel care nu e al tău, fără plată în schimb.
Toate acestea scad din inventarul tău, fără câștig. Se drenează din cel mai vechi lot, adică din monedele cumpărate primele.
Atenție însă: o pierdere nu îți reduce impozitul. Îți reduce doar cantitatea de monedă pe care o mai ai. La crypto, pierderile nu se scad din câștiguri, regulă valabilă și aici.
Comisionul de rețea
Când muți monede on-chain, plătești gas. Întrebarea firească e dacă se scade.
La noi e o opțiune, nu o presupunere. Implicit, comisionul unui transfer între portofelele tale rămâne în inventar: o mutare între buzunarele proprii nu e înstrăinare, deci n-are din ce să se scadă. Dacă alegi tratamentul în care comisioanele de transfer sunt costuri deductibile, el iese din inventar.
Opțiunea e a ta pentru că zona nu are o clarificare oficială, iar ambele citiri sunt apărabile. Ce nu e apărabil e să aplici când una, când alta, de la an la an.
Ce faci practic
1. Importă tot, inclusiv conturile abandonate. Cele două capete ale unui transfer se leagă doar dacă amândouă sunt acolo.
2. Nu declara transferurile proprii ca vânzări. E greșeala care umflă cel mai tare cifra finală.
3. Verifică monedele marcate cu cost necunoscut. Fiecare e un transfer cu un capăt lipsă sau o achiziție neimportată. Dacă știi cât ai plătit, completarea costului schimbă direct impozitul.
4. Marchează lichidările ca atare. O poziție lichidată nu e o retragere.
Zona incertă, spusă pe față
Tratamentul comisioanelor de transfer și granița dintre „ieșire neutră" și „înstrăinare" nu au clarificări dedicate emise de ANAF. Poziția noastră e cea de mai sus, aplicată consecvent, și o comunicăm ca interpretare.
Sumele rezultate se trec în Declarația Unică. Pentru o opinie care poate fi opusă autorităților, ea se obține de la un consultant fiscal autorizat, membru al Camerei Consultanților Fiscali.
Raportul tau fiscal, din extrasul brokerului
Importi extrasul, calculam castigul net dupa regulile ANAF si primesti sumele gata de trecut in Declaratia Unica.
Citeste si

Cost de achiziție lipsă: de ce impozitul iese mai mare decât ar trebui
Când nu există un cost documentat pentru monedele vândute, întreaga sumă arată a câștig. E cea mai frecventă cauză a unui impozit umflat, și aproape întotdeauna se poate repara.

Declarația Unică pentru venituri din investiții: ghid de completare pas cu pas
Cum completezi Declarația Unică pentru acțiuni, ETF-uri, dividende și dobânzi: codurile 2012, 2017, 2018 și 1012, creditul fiscal pe fiecare țară, CASS, termenul de 25 mai și documentele de păstrat.

Broker străin sau broker român: cine îți calculează impozitul și cât plătești
Diferența fiscală dintre un broker român și unul străin în 2026: reținere la sursă 3% sau 6% față de autoimpunere 16%, ce înseamnă intermediar rezident, compensarea pierderilor și când depui Declarația Unică.